În data de 10 ianuarie 1493, la Sibiu, venea pe lume Nicolaus Olahus. El provenea dintr-o ilustră familie românească. După unii istorici, tatăl său, Ștefan, era din același neam cu Basarabii aflați pe tronul Valahiei. El se înrudea și cu Ioan (Iancu) de Hunedoara, primul român care a devenit guvernator al Ungariei, și cu fiul acestuia, Matia Corvin, care a ajuns Rege al Ungariei, Croației și Boemiei. Mama sa, Barbara Huszar, provenea din rândurile nobilimii maghiare.
Nicolaus Olahus și-a făcut studiile la școala confesională de pe lângă Episcopia romano-catolică din Oradea, apoi a devenit paj, secretar și consilier al Regelui Ludovic al II-lea, al Ungariei. În 1516 sau 1518, Nicolaus Olahus a fost hirotonit preot romano-catolic. A primit diferite însărcinări ecleziastice, precum cea de canonic de Pecs și de Esztergom (Strigoniu), apoi a devenit arhidiacon (protopop) de Komarom. În paralel, Nicolaus Olahus a rămas un personaj important la curtea regală a Ungariei, apropiat al Regelui Ludovic al II-lea până la moartea acestuia, în 1526, în urma dezastrului de la Mohacs, bătălie câștigată de turcii otomani.
Nicolaus Olahus a rămas, în continuare, apropiat al reginei-văduve, Maria de Habsburg. Practic, după bătălia de la Mohacs, regatul medieval al Ungariei s-a prăbușit. Partea centrală și sudică a fost ocupată de otomani, care, în 1541, au creat Pașalâcul de la Buda. Transilvania a devenit principat autonom, sub suzeranitate otomană, condus de voievodul Ioan Zapolya, care era pretendent și la titlul de Rege al Ungariei. Partea de vest regatului a intrat sub controlul Habsburgilor care, la rândul lor au revendicat titlul regal maghiar.
În 1531, când regina-văduvă Maria de Habsburg a fost numită guvernator general al Țărilor de Jos, Nicolaus Olahus a urmat-o pe protectoarea sa și s-a stabilit, până în 1542, pe teritoriul actual al Belgiei. În acel an, Nicolaus Olahus a fost ales episcop de Zagreb, astfel fiind nevoit să plece în Croația. A rămas în capitala Croației până în 1548, când a fost numit episcop de Eger.
În acea perioadă, el a continuat relațiile privilegiate cu Casa de Habsburg și a fost numit regent pentru teritoriile neocupate de otomani din Ungaria care au revenit reprezentanților acestei dinastii. În 1562, Nicolaus Olahus a devenit arhiepiscop de Esztergom și primat al Bisericii Catolice din Ungaria. În această calitate, el s-a remarcat drept unul dintre promotorii unei viziuni reformatoare din cadrul Bisericii Catolice. Printre altele, el a colaborat cu Ordinul Iezuit pentru deschiderea unui colegiu în Trnava (Szombathely sau Sâmbăta, în Slovacia de azi) care a devenit ulterior universitate.
Nicolaus Olahus s-a remarcat prin legăturile sale culturale și epistolare cu mari reprezentanți ai umanismului de atunci, inclusiv cu Erasmus din Rotterdam. A murit în anul 1568, în Bratislava, capitala Slovaciei de azi.
